Nu vreau să fiu rea, dar…

… dar se întâmplă des să aud chestii care să mă facă să fiu așa. Sau, mai nasol, să mi se întâmple chestii. Ba comand o pizza fără ciuperci și primesc una cu ciuperci, ba comand o cafea și mi se taxează două, ba nu primesc singurul aliment pentru care merg să îmi iau mâncare de la drive-in și așa mai departe. Mă rog, aici avem un caz aparte, primit în inbox joi seară, adică aseară, după cum urmează:

Hei, Old Brick Pub,
Ce mai faceți? Sunteți ok?
Pare că ați fost teribil afectați de gradele ăstea multe din ultimele zile.
Nu de alta, dar de ce n-ați acceptat comanda mea umilă de azi? Mi-era și mie foame, am vrut să las o zi shaormele și KFC-ul și să par sofisticat. Nu zic că nu puteam să iau din altă parte, dar dacă voi aveți delivery și am mai luat de la voi și am fost mulțumit, de ce să nu fac asta și acum?
Am vorbit cu cineva de la voi azi, pe la prânz (când am constatat că nu vă funcționează site-u’) și pe Facebook, ca orice internaut. Mi-a recunoscut că e o problemă la el, mi-a lăsat numere de telefon, un discount de 10% și mult optimism în suflet. Am mâncat ce-am nimerit, dar s-a întâmplat să sun să fac comanda pentru acasă, nu era nici 8 seara ceasul. Cică „nu mai livrați”, fără să primesc un motiv concret, pur și simplu n-aveți chef. Apoi zic că vreau să fac o reclamație și să vorbesc cu un manager, „reclamația o faceți tot la mine”. Mă, am impresia că sunteți ușor nebunatici. Cum să nu mai livrați pentru că nu aveți chef? De ce mai aveți acest serviciu disponibil? Sau schimbați-vă orarul în care sunteți dispuși și nu vă deranjăm prea tare cu niște comenzi…

Și acum, pentru că a durat ceva până să dau publish la articolul ăsta, e cald afară și mi-a fost lene, țin să precizez că, în momentul în care am început să îl scriu, site-ul celor de la Old Brick Pub încă era picat. Acum funcționează. Însă asta nu schimbă mare lucru.

Ce vreau să zic e că nu e ok să ți-o arzi arogant cu clienții doar pentru că ți-e silă să preiei telefonic o comandă. Dacă nu îți place să lucrezi la un restaurant care, eventual, are și delivery, dă-ți demisia și apucă-te de altele, cum ar fi… nuștu, videochatul. Nu tre’ să mă enervez eu cu telefonul la ureche și nici să mă simt luată la… peste picior. Fă-ți treaba, că d-aia ești plătit.

Și mai voiam să zic că unde facem reclamație în cazul mai sus prezentat dacă telefonic ni s-a zis că tot la el o facem”? Sau o lăsăm așa și ne rugăm la astre că se vor alinia și se va întâmpla ceva, nuștu, rămâne ăla de la telefon fără job, gen.

Și mai voiam să zic că nu îmi place neapărat să vorbesc nasol de o companie, o afacere, o ceva. Problema e că dacă s-a întâmplat o dată, se poate întâmpla și a doua oară, a treia, a o suta.
Și nici nu mai contează cât e de bună mâncarea dacă ea nici nu ajunge la tine…

Și pentru că-s fată de treabă, am și print screen-uri legate de întâmplarea mai sus scrisă.
Ah, adresa de unde se făcea comanda este la 6 minute de mers cu mașina de Old Brick Pub, conform Google Maps. Ca să nu creadă cineva că era vorba de o distanță gen Teiul Doamnei 35 – Drumul Taberei.

 

Cam atât. Sper să nu aibă încasări mai mari de 10.000 lei într-o săptămână, ca pedeapsă că s-au purtat urât cu niște clienți mulțumiți de serviciile lor de până acum. HUO.

AAAAAH. Mi-am amintit că și tovarășu’ Neștian a pățit-o joi seară, dar la alt restaurant. Cred că a fost ceva în aer.

Also, mâine să nu ieșiți din casă că or să fie multe grade, fffff multe. Și să vă hidratați. Cu apă, nu cu alcool, că poate vă vine rău.
Hai, ne mai citim.

Pwp

Continue Reading

Logitech M238 – Doodle Collection 2017

Pe scurt: Logitech au lansat colecția Doodle, niște mauși foarte colorați și animați, Doamne, cât de mult îmi plac.

Pe lung: Colecția asta e destinată tuturor celor care încă mai sunt copii la suflet și nu au uitat de micile plăceri de când lucrezi sau pur și simplu dai scroll pe net între pagini. De ce să ai un maus negru simplu când poți să ai unul din colecția asta?

Logitech M238, wireless bineînțeles, are personaje precum Lightbulb, Sneakerhead, Skateburger și Triple Scoop. Da, arată fix cum sunt numele lor și vă zic, Ami, colega mea de birou s-a super îndrăgostit de Sneakerhead. Și eu, logic, de Skateburger.

Prețurile sunt accesibile. Pentru un astfel de maus plătești undeva la 115 lei și, să fim serioși, o să lucrezi mult mai cu spor când ai un burger pe skate cu care să te plimbi printre pagini.

Alexandru Mazilu, country manager Logitech România, Bulgaria și Moldova zice, într-un comunicat de presă destinat acestei colecții: “În acest an, visele tale s-au transformat în realitate. Moușii din colecția Doodle 2017 sunt proiectați pentru a vă transforma momentele zilnice în divertisment. Am luat cele mai creative vise de zi cu zi și am creat o serie de personaje cu caracter, desenate de mână, cu modele îndrăznețe, pentru a inspira orice sarcină sau temă de lucru“.

Cam așa arată minunățiile produse de Logi.

 

Continue Reading

două noi de la băiatu’ cu Gangnam Style

Pentru că n-are rost să dau share la două chestii, le pot îngloba într-o astfel de postare în care să zic de faptul că aș vrea să am atât de mulți bani pe cât are PSY aka ăla care a făcut dăcât 2 miliarde și 800 de vizualizări la un clip din 2012. Același videoclip care este pe locul 1 în topul celor mai vizualizate clipuri de pe YouTube. Pe locul 2 e ”See You Again”, dar asta pentru că e din coloana sonoră a Fast & Furios 7.

Mă rog, revenind.

PSY ăsta, pe numele lui real Park Jae-sang sau 박재상, 朴載相 cum îi mai spun prietenii, a scos ieri (10.05.2017) dăcât două videoclipuri, ambele ajungând la 6, respectiv 7 milioane dă vizualizări. Clipurile arată într-un anumit fel, având în vedere că nu mai scosese nimic de un an și a putut să le coacă.
Și totuși, vreau și eu atât de mulți bani. Știe cineva cum pot face să adorm diseară și mâine dimineață, când sună alarma, să am ffffffff mulți bani în cont? Pls, dau fundă.

Continue Reading

instantly.be sau cum să ai fotografiile de pe net pe perete fff simplu

În urmă cu niște timp, vreo două luni, preamăritul Ariel mi-a făcut bucurie de 1 Martie și a trimis un curier să-mi lase un pachet. Știam ce urma să primesc, e ok, nu era chiar 100% surpriză.

Instantly.be e un serviciu care îți scoate fotografiile în tip polaroid, adică are margini albe și dedesubt un mic chenar dreptunghiular ca să scrii tu ceva frumos, data sau o inimioară sau ceva de genu’.
Serviciul funcționează cam așa:

  • intri în site, îți faci cont (cel mai ușor e să dai log in cu Facebook tocmai pentru că vei putea încărca foto și de acolo)
  • după ce ai creat contul, îți va apărea un butonaș ”Alege poze”
  • et voila, alegi fotografiile pe care le dorești în format fizic, finalizezi comanda și aștepți coletul

În ultimul timp, au apărut destule servicii asemănătoare instantly.be, însă eu merg pe mâna lor nu doar pentru că-i cunosc, dar pentru că mi-au livrat rapid comanda și e foarte simplu site-ul lor. Și colorat. Și ramele sunt drăguțe. Și cutia e și mai drăguță. Curierul vine pe bicicletă să-ți aducă pachețelul, ceea ce e și mai cool. 🙂

Mi-am imprimat destule foto, pe unele le-am făcut cadou, pe altele vreau să mi le pun pe un cardboard atârnat pe perete. Calitatea lor e 10/10 total, aștept să văd dacă se transformă culorile în timp, dar mai durează până să observ o diferență, dar fiind că au trecut abia 2 luni de când le am.

O să mai apelez la Ariel și colegii lui pentru momentele când nu am nicio idee despre ce cadou să fac unei persoane dragi. Oh, am uitat să precizez, având în vedere că puteți încărca foto direct din calculator, e foarte ușor să faci cadouri personalizate, adică să scoți foto ale persoanei căreia vrei să dăruiești cutiuța cu amintiri. 🙂

Hai, toată lumea pe instantly.be, vine 1 Iunie și toți suntem niște copii, până la urmă!

Ăsta e un gif cu fotografiile pe care eu le-am vrut fizic. I-am dat câteva mamei și i-au plăcut foarte mult.

Continue Reading

m-am mutat

No More Excuses - Dumitragicu's coming soon

Bine-ați venit la mine acasă 🙂

Ăsta e un post în care vă anunț că am trecut de la .blogspot.com la .com, deci, practic, m-am mutat la casa mea, unde pot să dau muzica tare fără să-mi bată vecinii în țeavă. Sau ceva pe acolo.

Sunt încă la început, trebuie să mă obișnuiesc cu trecerea și să pun cea mai potrivită mobilă în căsuță ca să se mai întoarcă oamenii la mine.

Cam atât.

Tot Ana sunt, numele mi-e același. Mai puțin Wadăfac, mai mult Dumi.

Continue Reading