Când e okay să îți schimbi viața?

Am 23 ani, am terminat o facultate, mi-am luat diploma de licență și sunt la master. În 9 luni, ar trebui să-mi iau diploma de disertație.

La 20 ani, mi-am luat primul job real, om de comunicare într-o campanie publicitară.
La 21 ani, am avut un editorial publicat în EVZ Monden, era un interviu drăguț cu un om și mai drăguț. Tot la 21, am lucrat la un proiect al Băncii Transilvania timp de 3 luni.
La 21 ani, mi-am dat seama că nu vreau să lucrez în Jurnalism, că nu îmi place televiziunea și că în presă nu ești plătit atât de bine încât să poți duce un trai decent. Cel puțin, nu în București. Am încercat să fac ceva în domeniul bancar, însă mi-au lipsit multe dintre noțiunile economice, lucru care mi-a fost piedică, dar nu m-am întristat.
Aparent, când am împlinit 21 ani, nu doar am devenit majoră în toate statele lumii, ci și în deciziile pe care urma să le iau legate de viitoarea mea carieră.
La 22 ani, am primit ofertă să lucrez în PR. Chiar îmi căutam job, așa că nu am refuzat. Mi-a plăcut instant. Atmosfera, lucrul, tot. După câteva luni, mi-am dat seama că asta vreau să fac mult timp de acum înainte.
La 23 ani, am terminat o facultate, sunt al doilea an la master și am un an de când lucrez în PR. Mi-am dat demisia prima oară și am schimbat locul de muncă. Tot PR, altă agenție. Mi-am făcut cel mai mare tatuaj de până acum, poartă numărul 6 pe tricou, iar mama nu a părut dezamăgită, ba chiar împăcată cu ideea că asta sunt.

Când e okay să faci o schimbare?

Am patru ani de când am plecat de acasă ca să îmi fac un viitor așa cum am visat. În patru ani, am schimbat de prea multe ori orientarea profesională ca să ajung unde sunt acum și să îmi placă ceea ce fac.

Schimbarea trebuie să vină din interior. Dacă simți că stai pe loc, e un semn că trebuie să faci ceva să te muți. Îți muți atenția, îți schimbi hainele, îți muți jobul și casa. Nu neapărat toate, bineînțeles, dar sentimentul de a face măcar un astfel de pas important este extraordinar. Te simți adult responsabil.
Îmi amintesc ce emoții m-au trecut când am sunat-o pe mama și i-am zis: azi îmi dau demisia. Sau când nu știam cum să-i arăt tatuajul. Îmi amintesc reacțiile prietenilor când le-am spus aceleași lucruri. Cum am realizat care-s oamenii pe care mă pot baza. Mă uit zilnic în oglindă și văd un copil cu mintea unui adult.
Mă simt mult mai liniștită sufletește după ce am făcut ceva pentru mine.
Eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea.

Ceea ce vreau să spun, de fapt, este că oricând e momentul să faci ceva pentru tine. Orice decizie face parte din procesul de maturizare și contribuie la sănătatea psihică.
Dacă nu te simți bine într-un loc, pleacă, nu te ține nimeni cu forța. Dacă nu îți place culoarea părului, schimb-o. E păr, o să crească la loc. Dacă nu îți place un om, dă-i liber, nu ai nevoie de negativism în viața ta. O să simți un amalgam de sentimente, fluturi în stomac și de parcă îți vine să leșini atunci când iei o decizie de genul ăsta. Dar o să-ți placă. E ca la tatuaje, după ce îl faci pe primul o să mai vrei încă unul și apoi altul și tot așa până când rămâi fără piele liberă… sau fără bani.

Atât.
Ia-ți curajul în brațe și fugiți în lume. La mare aș fugi eu cu al meu în orice moment.

O să încerc să scriu mai des – fac asta tot pentru mine.
Ah, de acum mă găsiți, după cum poate deja știți, la ConanPR.
Besitos 🍻

 

S-ar putea să te intereseze...

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *